miercuri, 11 august 2010

Te iubesc.


Iarta-ma ca sunt asa egoista.

Iarta-ma ca te vreau doar pentru mine.

Iarta-ma ca te tin treaz pana la 6 dimineata doar ca sa stai cu mine si sa petrecem timp impreuna.

Iarta-mi izbucnirile sentimentelor ce apar in sufletul meu.

Iarta-mi gelozia ce ma arde pe dinauntru.

Iarta-ma ca vreau intotdeauna sa te imbratisez, sa iti simt respiratia calda pe obrazul meu cum se prelinge spre gat.

Iarta-ma ca te vreau atat de mult.

Iarta-ma, bunul meu, de uit uneori sa te privesc doar senin, fara cuvinte, fara gesturi si fara suspine.

Iarta-ma ca nu stiu mereu sa te port cu grija in palmele mele, ca si cum as purta un lucru de pret.

Iarta-mi tacerile, iarta-ma ca uneori te dor despartirile si iti par tarzii revederile.
Iarta-mi iluziile cu care te ador si absolutul din ochi atunci cand te cuprind in lungi reverii.

Iarta-ma de prea-plinul din inima, iarta-mi caderile si zborurile imperfecte si iarta-ma ca uneori nu te inteleg pe de-a-ntregul.

Iarta-ma de tot pustiul dintre vise, iarta-ma ca nu stiu sa contopesc rasaritul cu apusul intr-o zare cu gene verzi si albastre.

Iarta-ma ca nu pot fi o mare, ca nu pot fi un desert imens plin de tine, ca nu pot fi un zambet pe buzele tale fierbinti, un gand abstract pe fruntea ta senina.

Iarta-ma ca nu pot fara numele tau in minte, iarta-ma ca ard mereu, cautand drumul spre tine si iarta-ma ca uit sa surad cand, in sfarsit, il gasesc.

Niciun comentariu: