Se facea ca adormisem cu tampla pe un colt dintr-un dor de-al lui Dumnezeu.. iar visurile imi deveneau incet-incet ingeri..Un pian imi soptea o melodie perfecta, iar clipele taceau nefiresc, culcate pe bratul meu drept..
Un zambet imi mangaia buza de sus, iar gandul ca tu ma iubeai imi suspina linistit peste pleoape..
Azi imi place surasul tau alb.. imi place sa te privesc cum imi ningi printre gene si imi place cum imi taci imperfect peste tample..
(Nu-i cineva anume.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu