Azi am cerul innorat si gandul colorat absurd in rosu si negru.. pe umeri tin munti imensi iar in priviri mi-au incaput toate marile lumii, gata sa izbucneasca in potopuri naprasnice..De aiurea, tu imi apari straina si as vrea sa intind aripile sa te pot atinge pe suflet.. degeaba, nu-mi mai esti si nu-ti mai sunt.. la capatul lumii, un inger bolnav se stinge intr-o tacere sfasietoare, cu inima mea in maini, cu imaginea ta printre lacrimi..
Doar timpul imi mai curge prin vene si il simt trecand fierbinte, scurgandu-se ca o lava incandescenta.. nu-mi pasa, pana maine e deja putin.. sau pentru totdeauna..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu